Sfârșitul cărții "Copiii de făină" de Anne Fine

                                              Sfârșitul cărții "Copiii de făină" de Anne Fine

  

  Carte: Copiii de făină

  Autor: Anne Fine

  Editura: Arthur

  POVESTIRE

  Venise ziua predării săculeților de făină. Fiica lui Simon devenise atât de murdară, încât abia puteai enumera ce pete are pe ea. La vederea acesteia, domnul Cartright se transformă într-un vulcan care clocotise în interiorul său câtva timp și urma să erupă. A erupt. Mai mult de atât, profesorul află că elevii credeau că va avea loc o explozie de făină, ceea ce îl făcu și mai nervos. În câteva secunde de neatenție, domnul Cartright a lovit catedra, care s-a lovit de alte bănci, care au reușit să spargă lustra.

  Profesorul îi dă ordin lui Simon să arunce sacul la gunoi, dar băiatul nu se îndură. Cu niște mișcări rapide, Simon doar simulă aruncarea săcuțului în gunoi și se întoarse în bancă. Nervozitatea domnului Cartright îl făcu să plângă, până când acesta se apropie de el, văzu sacul de făină și îi înțelese sentimentele băiatului, spunându-i că ar fi un tată bun. Însă, în pauză, răutățile colegilor se năpustiră asupra lui Simon. Voiau să îi fure săculețul de făină. În clasă se formase un tărăboi teribil, cu sărituri de pe o bancă pe alta și patinaj pe parchet. 

  După ce totul se liniștise, Simon avea sarcina de a duce toți sacii de făină la expoziție, dar fu refuzat de un profesor nervos. Apoi, aflându-se pe hol cu toți sacii de făină, Simon începu să îi spargă și să îi arunce în toate direcțiile, formând un munte de făină în care Simon stătea cufundat. Băiatul cânta cu voce tare cântecul tatălui său și era copleșit de emoții. Înțelesese că tatăl său nu plecase din vina lui datorită proiectului. Atunci, s-a simțit liber.

  PĂRERE- În această carte, ce mi-a plăcut în special au fost descrierile emoțiilor lui Simon și evoluția personajului său. În linii mari, a fost o carte bună.