Sfârșitul cărții "Cronicile din Narnia - Leul, vrăjitoarea și dulapul" de C.S. Lewis - povestire și părere

   Sfârșitul cărții "Cronicile din Narnia - Leul, vrăjitoarea și dulapul" de C.S. Lewis - povestire și părere

  Carte: Cronicile din Narnia

  Autor: C. S. Lewis

  Editura: Arthur

  POVESTIRE

  Lucy, Susan și Aslan ajung la castelul vrăjitoarei. Cei trei intră în curtea sa, unde stăteau zeci de ființe preschimbate în statui. Fără să stea prea mult pe gânduri, Aslan învie statuile și acea curte prinde viață. După aceea, toți intră în castelul vrăjitoarei (ea nu era acasă), pentru a-i  elibera pe posibilii captivi. Acolo îl găsesc și pe Tumnus, faunul cumsecade. După câtva timp de căutat, toate ființele se strânseră laolaltă și se bucurară, apoi Aslan făcu pregătirile pentru lupta cu armata vrăjitoarei și evident, cu aceasta.

  La un moment dat, auziră sunete de război dintr-o zonă. Se apropiară și războiul dură câteva minute. Aslan avu un atac fioros care făcu multe victime, inclusiv vrăjitoarea. În final, tabăra lui Aslan învinge. În minutele următoare, cei prezenți s-au ocupat de cei răniți cu o poțiune specială. 

  Toată lumea s-a dus la castelul Cair Paravel, unde a avut loc încoronarea copiilor. Regii Edmund și Peter și Reginele Susan și Lucy ocupară cele patru tronuri ale castelului. Timpul trecu și toate mergeau bine în Narnia. Copiii aventuroși din Narnia se făcură mari, Lucy și Susan erau două doamne frumoase, iar Peter și Edmund doi domni chipeși, curajoși și drepți. Într-o zi, faunul Tumnus, care îmbătrânise și el, dădu de veste că prin Narnia umbla Cerbul Alb, care îndeplinea dorințe dacă îl prindeai. Atunci, Lucy, Susan, Edmund și Peter pornesc în căutarea acestuia. Cei patru intră într-un desiș și ca printr-o minune, ies din dulapul camerei profesorului, exact în ziua și exact la aceeași oră la care intraseră. Nu aveau haine regești și erau copii din nou. Ei i-au povestit aventura profesorului, care a crezut tot ce a auzit.

  PĂRERE

  Mi-a plăcut totul la această carte. A avut descrieri frumoase, personaje diverse și răsturnări de situație. Aș spune că acest volum a fost mai bun decât primul. Abia aștept să încep a treia carte.

"Cronicile din Narnia - Leul, vrăjitoarea și dulapul" de C.S. Lewis - capitolele 14 - 16 - povestire și părere

  "Cronicile din Narnia - Leul, vrăjitoarea și dulapul" de C.S. Lewis - capitolele 14 - 16 - povestire și părere

  Carte: Cronicile din Narnia

  Autor: C. S. Lewis

  Editura: Arthur

  POVESTIRE

  După ce unul dintre lupii vrăjitoarei a fost ucis de Peter, celălalt îi dă de veste stăpânei sale. Vrăjitoarea îi dă ordin să strângă toate creaturile supuse ei. Peste o chestiune de timp, vrăjitoarea, piticul ei și Edmund ajung la Masa de Piatră. Acolo, toate chipurile erau palide și nedumerite, înafară de cele ale lui Aslan și cea a vrăjitoarei, care purtau o conversație, și părea să nu fie de bine pentru "tabăra celor buni". Vrăjitoarea pleacă și Aslan poruncește o drumeție spre Vadurile din Beruna. După un drum nu foarte lung, drumeții mănâncă și adorm, exceptându-i pe  Aslan, pe Susan și pe Lucy. Cele două fete îl văzură pe leu cum pleacă din cort și pornește la drum - unde, ele nu știau - dar, pentru că nu aveau somn, se deciseră să îl urmeze. Aslan le vede și le permite să meargă cu el în continuare. 

  În aer se simțea ceva ciudat, puterea lui Aslan părea limitată și fața lui mândră care îi minuna pe copii, parcă devenise ștearsă. Continuară să meargă și ajunseră la Masa de Piatră. Acolo stătea vrăjitoarea și toate creaturile cu sânge rece care erau în slujba sa. Aslan le porunci fetelor să se oprească și să se ascundă. Apoi, leul se predă vrăjitoarei. Acesta fu legat, tuns, chinuit și batjocorit de către toate ființele de acolo. Mai târziu, acesta fu ucis. Mândră de ea, vrăjitoarea plecă însoțită de creaturile sale, lăsând trupul fără suflet al leului acolo. Fetele se repeziră lângă corpul său și plânseră până când nu mai avură lacrimi și își petrecură noaptea lângă el. 

  În zori, sufletul fetelor era amorțit și nimic nu mai părea important. Cele două se hotărâră să meargă la o plimbare. Dintr-odată, cerul își schimbă culoarea și soarele se arătă, însă nu fu singurul care se arătă. Luminat de razele soarelui, Aslan stătea în picioare mândru și voinic. Fetele nu putură să creadă ce văzură, și îl copleșiră pe Aslan cu săruturi. Leul le spuse fetelor că înviase cu ajutorul unei vrăji pe care vrăjitoarea nu o cunoștea. Din acest motiv leul se predase cu o noapte înainte. Fetele îl încălecară pe Aslan și cei trei ajunseră la castelul vrăjitoarei și intrară în curtea ei...

  PĂRERE 

  Nu cred că am spus nimic de rău despre această carte până acum și nici acum nu am să o fac. Îmi place totul la ea.