"Cronicile din Narnia - Leul, vrăjitoarea și dulapul" de C.S. Lewis - capitolele 14 - 16 - povestire și părere

  "Cronicile din Narnia - Leul, vrăjitoarea și dulapul" de C.S. Lewis - capitolele 14 - 16 - povestire și părere

  Carte: Cronicile din Narnia

  Autor: C. S. Lewis

  Editura: Arthur

  POVESTIRE

  După ce unul dintre lupii vrăjitoarei a fost ucis de Peter, celălalt îi dă de veste stăpânei sale. Vrăjitoarea îi dă ordin să strângă toate creaturile supuse ei. Peste o chestiune de timp, vrăjitoarea, piticul ei și Edmund ajung la Masa de Piatră. Acolo, toate chipurile erau palide și nedumerite, înafară de cele ale lui Aslan și cea a vrăjitoarei, care purtau o conversație, și părea să nu fie de bine pentru "tabăra celor buni". Vrăjitoarea pleacă și Aslan poruncește o drumeție spre Vadurile din Beruna. După un drum nu foarte lung, drumeții mănâncă și adorm, exceptându-i pe  Aslan, pe Susan și pe Lucy. Cele două fete îl văzură pe leu cum pleacă din cort și pornește la drum - unde, ele nu știau - dar, pentru că nu aveau somn, se deciseră să îl urmeze. Aslan le vede și le permite să meargă cu el în continuare. 

  În aer se simțea ceva ciudat, puterea lui Aslan părea limitată și fața lui mândră care îi minuna pe copii, parcă devenise ștearsă. Continuară să meargă și ajunseră la Masa de Piatră. Acolo stătea vrăjitoarea și toate creaturile cu sânge rece care erau în slujba sa. Aslan le porunci fetelor să se oprească și să se ascundă. Apoi, leul se predă vrăjitoarei. Acesta fu legat, tuns, chinuit și batjocorit de către toate ființele de acolo. Mai târziu, acesta fu ucis. Mândră de ea, vrăjitoarea plecă însoțită de creaturile sale, lăsând trupul fără suflet al leului acolo. Fetele se repeziră lângă corpul său și plânseră până când nu mai avură lacrimi și își petrecură noaptea lângă el. 

  În zori, sufletul fetelor era amorțit și nimic nu mai părea important. Cele două se hotărâră să meargă la o plimbare. Dintr-odată, cerul își schimbă culoarea și soarele se arătă, însă nu fu singurul care se arătă. Luminat de razele soarelui, Aslan stătea în picioare mândru și voinic. Fetele nu putură să creadă ce văzură, și îl copleșiră pe Aslan cu săruturi. Leul le spuse fetelor că înviase cu ajutorul unei vrăji pe care vrăjitoarea nu o cunoștea. Din acest motiv leul se predase cu o noapte înainte. Fetele îl încălecară pe Aslan și cei trei ajunseră la castelul vrăjitoarei și intrară în curtea ei...

  PĂRERE 

  Nu cred că am spus nimic de rău despre această carte până acum și nici acum nu am să o fac. Îmi place totul la ea.