"Cronicile din Narnia - Leul, vrăjitoarea și dulapul" de C.S. Lewis - capitolele 10 - 13 - povestire și părere

 "Cronicile din Narnia - Leul, vrăjitoarea și dulapul" de C.S. Lewis - capitolele 10 - 13 - povestire și părere

  Carte: Cronicile din Narnia

  Autor: C. S. Lewis

  Editura: Arthur

  POVESTIRE

  Lucy, Susan, Peter, doamna Castor și domnul Castor o iau din loc spre Masa de Piatră, unde trebuia să se afle Aslan, singurul care o putea învinge pe malefica vrăjitoare. Aveau de parcurs un drum lung, așa că își iau provizii. Când se lasă seara, cei 5 intră într-un fel de ascunzătoare, unde dorm și iau micul dejun, ziua următoare. Această masă le este asigurată de către Moș Crăciun, care a adus cadouri pentru fiecare. Venirea acestuia în Narnia era un semn bun, căci în acest ținut era mereu iarnă, dar niciodată Crăciun, după cum făcuse Vrăjitoarea Albă vrăji. Prin urmare, puterea acesteia scădea. Între timp, Edmund găsește palatul vrăjitoarei și îi spune planul pe care ceilalți îl aveau. Cu o cruzime de nedescris, ordonă să i se aducă o sanie, care pe parcurs s-a dovedit inutilă, căci în Narnia apăruse primăvara. Tot albul zăpezii care se vedea dispăruse, nenumărate specii de flori apăruseră, iar totul parcă prindea contur.

  Într-un final, cei 5 drumeți găsiră Masa de Piatră, unde se afla Aslan, impunător. Cât timp stătea de vorbă cu Peter, s-a auzit un sunet de goarnă pe care băiatul îl recunoscu imediat. Era goarna surorii lui, care trebuia folosită în caz de urgență. Atunci, un lup apăru și începu să o alerge pe Susan. Cu sabia primită de la Moș Crăciun, Peter îl străpunse pe lup direct în inimă. Dar, abia atunci avea să înceapă adevărata luptă între Vrăjitoarea Albă și "cei buni".

  PĂRERE

  Mi se pare în continuare o carte foarte bună, îmi plac personajele și felul în care acestea sunt descrise și modul în care sunt alternate două fire de acțiuni în paralel. 

"Cronicile din Narnia - Leul, vrăjitoarea și dulapul" de C.S. Lewis - capitolele 7 - 9 - povestire și părere

   "Cronicile din Narnia - Leul, vrăjitoarea și dulapul" de C.S. Lewis - capitolele 7 - 9 - povestire și părere

  Carte: Cronicile din Narnia

  Autor: C. S. Lewis

  Editura: Arthur

  POVESTIRE

  Din când în când, casa profesorului era vizitată de turiști, iar menajera bătrânului făcea turul întregii case. Subiectul cu dulapul și Narnia nu mai fusese deschis de câteva zile. Copiii decid să se ascundă în dulapul cu pricina și ajung în Narnia. Atunci, Susan și Peter o crezură pe Lucy. Edmund se dădu de gol că mai fusese în Narnia, și faptul că își bătuse joc de Lucy cu toate că știa că Narnia există îl făcură josnic în ochii fraților săi. Copiii se hotărâră să meargă la faun, dar aflară de pe o bucată de hârtie că fusese arestat, căci s-a întâlnit cu un om (Lucy), dar nu i l-a adus Reginei. Disperați să îl salveze, copiii urmează o pasăre, dar fără succes, unde mai pui că nu aveau nici mâncare și se rătăciseră. La un moment dat, ei văd un castor care le făcea semn să vină spre el. Domnul Castor îi știa pe copii și știa că faunul trebuie salvat. Castorul îi duce pe copii acasă la acesta, unde mâncară și băură pe cinste. După masă, castorul menționă că singura cale sigură de a-l salva pe domnul Tumnus este Aslan, leul care era cea mai puternică ființă din Narnia.

  După ce le auzi planul, Edmund plecă și ceilalți își dădură seama imediat unde se duce - la Regina Narniei. Edmund era "Trădătorul", așa cum îl numise domnul Castor. Așadar, Susan, Peter, Lucy, doamna Castor și domnul Castor erau în pericol, așa că decid să plece cât de repede pot.

  PĂRERE

  Îmi place foarte mult această carte, nu mi-a dezamăgit așteptările până acum.

"Cronicile din Narnia - Leul, vrăjitoarea și dulapul" de C.S. Lewis - capitolele 4 - 6 - povestire și părere

   "Cronicile din Narnia - Leul, vrăjitoarea și dulapul" de C.S. Lewis - capitolele 4 - 6 - povestire și părere

  Carte: Cronicile din Narnia

  Autor: C. S. Lewis

  Editura: Arthur

  POVESTIRE

  Lucy intră din nou în dulap și Edmund o urmă. Cei doi ajunseră în Narnia, iar Edmund o luă mai înainte, în timp ce Lucy luă masa cu domnul Tumnus. Edmund văzu o sanie trasă de reni mari, vizitiul era un pitic, iar Regina Narniei (am o bănuială că este vorba de Jadis, vrăjitoarea din prima carte, dar nu știm încă exact dacă de ea este vorba), o uriașă cu fața albă ca făina și expresia rece, stătea înfofolită într-o blană albă. Sania se opri și Edmund schimbă cu Regina câteva vorbe. Femeia părea să fie foarte interesată de Edmund, căci era om. Îi dădu băiatului o băutură caldă și rahat și află de la acesta că mai are trei frați. Îl manipulă pe băiat și îi spuse ca data viitoare să vină în Narnia cu tot cu frații săi. Lucy și Edmund se întâlniră, dar fiecare avea "convingeri" diferite. Lucy aflase de la faun că Regina este o ființă haină, iar Edmund credea că Regina este cu totul normală.

  Cei doi copii se întorc acasă, dar cu toate că se convinsese că Lucy nu mințise în legătură cu dulapul, Edmund susținu în fața lui Peter și a lui Susan că Lucy scormonise toată povestea. Susan și Peter se duseră la profesor cu multe semne de întrebare și îi povestiră tot ce s-a întâmplat. Spre mirarea lor, profesorul credea că Lucy spunea adevărul despre Narnia.

  PĂRERE

  Acțiunea începe să devină mai interesantă și îmi place foarte mult modul prin care aceasta este relatată.

"Cronicile din Narnia - Leul, vrăjitoarea și dulapul" de C.S. Lewis - capitolele 1-3 - povestire și părere

   "Cronicile din Narnia - Leul, vrăjitoarea și dulapul" de C.S. Lewis - capitolele 1-3 - povestire și părere

  Carte: Cronicile din Narnia

  Autor: C. S. Lewis

  Editura: Arthur

  POVESTIRE

  Peter, Susan, Edmund și Lucy sunt patru frați care s-au mutat de curând în casa unui profesor ciudat, dar binevoitor. Încă din primele zile, aventurile copiilor încep. Cei patru frați își puseseră în gând să își petreacă ziua următoare în aer liber, dar ploaia le-a dat planul peste cap. Ca o idee nouă, copiii se hotărăsc să exploreze casa imensă a bătrânului. Casa avea multe colțuri și cotloane misterioase, dar avea și multe camere de oaspeți. Una dintre ele era aproape goală, având doar un dulap cu oglindă și o floare ofilită în geam. Susan, Peter și Edmund ieșiră din această cameră, dar Lucy încercă ușa dulapului și aceasta se deschise. Acolo erau haine de blană și mirosea a naftalină. Peste câteva momente, fata se trezește în mijlocul unei păduri în care ningea, lângă un felinar. Fata ajunsese în Narnia. Era foarte confuză, iar întâlnirea cu domnul Tumnus a făcut-o și mai confuză. Tumnus era un faun, avea corp de om, dar picioare de țap. Misiunea acestuia era să racoleze oameni pentru Regina Narniei. Faunul o invită pe Lucy la masă, dar nu făcu gestul rău și o lăsă pe Lucy să plece, dând dovadă de bunătate.

  Fata urmă lumina care se vedea de unde a venit (dulapul) și se întoarse în casa profesorului. Când le povesti fraților săi aventura ei, toți crezură că fata ori mințea, ori înnebunise, dar chiar Edmund, cel care își bătea joc cel mai mult de sora sa, avea să se convingă că fata spunea adevărul.

  PĂRERE

  Am așteptat foarte mult să încep această carte și până acum, mi se pare la fel de intrigantă și de palpitantă ca primul volum.

Sfârșitul cărții "Cronicile din Narnia - Nepotul magicianului" - povestire și părere

              Sfârșitul cărții "Cronicile din Narnia - Nepotul magicianului" - povestire și părere

  Carte: Cronicile din Narnia

  Autor: C. S. Lewis

  Editura: Arthur

  POVESTIRE

  După ce se trezesc a doua zi, Polly, Digory și Penatul mănâncă și își fac baie într-un râu. Apoi, pornesc iar la drum și de această dată, găsesc locul căutat. Se vedea un "zid" mare de gazon și înăuntrul zidului apăreau ca niște copaci magici, niște pomi cu o înălțime imensă. De asemenea, la intrarea în acea grădină erau porți mari de aur pe care doar Digory intră. Băiatul își dădu seama care este copacul din care trebuia să ia fructul magic și îl luă. Când dădu să se întoarcă, o văzu pe Jadis, care i-a urmărit pe cei trei în tot acest timp. Aceasta îl șantajă pe Digory să îi dea mărul, dar băiatul avea încredere maximă în Aslan, așa că nu căzu în capcană.

  Polly, Digory și Penatul plecară și ajunseră în Narnia. Acolo, Digory plantă mărul în pământ și încet-încet, din pământ apăru un copac mare, strălucitor, care nu se putea descrie în cuvinte. Cei din Narnia îi încoronară pe vizitiu și pe soția sa, iar pentru devotamentul său, Digory primi de la leu un măr magic drept leac pentru mama sa. Unchiul Andrew, Polly și Digory se întoarseră în Londra.

  Acolo, mama lui Digory mâncă mărul și se făcu bine, iar cei doi copii deciseră să uite tot ce s-a întâmplat, îngropând inelele și cotorul mărului magic pe care mama l-a mâncat. Din acesta s-a ivit un copac din care s-a făcut un dulap cu proprietăți deosebite, care vor fi subiectul cărților următoare.

 PĂRERE: Nu cred că pot să găsesc ceva ce nu mi-a plăcut la această carte. A fost interesantă, palpitantă, a avut "lucruri" neașteptate. Voi începe să citesc următoarele volume de la care am așteptări foaaaarte mari.