Recenzie "Pulbere de stele" de Neil Gaiman

                                            Recenzia cărții ''Pulbere de stele" de Neil Gaiman


           Acțiunea cărții începe în Satul Zidului, un sat care era împrejmuit de un zid ce despărțea satul de  zona de Dincolo-de-zid, un tărâm în care se petreceau fenomene ciudate. Zidul avea o gaură ce era păzită, de regulă, de doi paznici, dar oamenii puteau intra în acel tărâm doar din 9 în 9 ani, când acolo se organiza un bâlci.
          Era timpul bâlciului. În acel moment, Dustan Thorn și Tommy Forester erau puși să păzească zidul, așteptând. Dustan căuta o floare pentru prietena sa, Daisy , așa că a trecut în celălalt tărâm. Acolo, la o tarabă, a întâlnit o zână blestemată de care s-a îndrăgostit. Cei doi au petrecut câtva timp împreună, apoi nu s-au mai văzut.
          Peste 9 luni, prin gaura zidului se strecoară un coș ce conținea un bebeluș și o bucată de pergament pe care scria: TRISTAN THORN.
          După 18 ani, Tristan crescuse și se îndrăgostise de Victoria Forester, o fată foarte frumoasă. Pe când acesta se oferise să o conducă pe fată acasă, cei doi au văzut o stea căzătoare. Victoria nu era îndrăgostită de Tristan așa că băiatul i-a promis că îi va aduce steaua în schimbul căsătoriei. Fata a acceptat, amuzată, numai că steaua căzuse pe tărâmul vecin.
          Tristan a reușit să intre pe tărâmul de Dincolo-de-zid, unde întâlnește personaje noi și stranii. Îi  va aduce Tristan steaua promisă,Victoriei? Vă las să aflați.
          Mie mi-a plăcut în mod special felul în care Neil Gaiman ne-a introdus în lumea fantastică. De asemenea, și personajele au fost bune. Vă recomand această carte, și aștept părerea voastră.

Recenzie "Harriet spionează" de Louise Fitzhugh

                                           Recenzie "Harriet spionează" de Louise Fitzhugh


          Titlu: "Harriet spionează"
          Autor: Louise Fitzhugh
          Număr de pagini: 246

          Personajul principal al acestei cărți este Harriet, o fetiță curioasă din fire, căreia îi place să spioneze și să afle amănunte despre oricine. Ea deține un caiet în care își notează aventurile sale de spion, un caiet pe care nimeni nu avea voie să îl citească. Într-o zi, Harriet își întocmește un traseu de spionaj, în care se numără persoane din cartierul ei alături de casele lor.
           În fiecare zi, după școală, Harriet își ia echipamentul ei special pentru spionaj format dintr-o pereche de blugi vechi, un pulover albastru, o pereche de espadrile vechi, de asemenea, plus niște ochelari cu ramă neagră fără lentile.
           Harriet își lua treaba în serios, privind-o ca pe o muncă. De-a lungul traseului ei, Harriet spionează vănzători, scriitori, șomeri, vecini, colegi, tarabe, case și blocuri. Tot ce vede, scrie în mare detaliu în caietul său secret.
           Totul decurge bine, până când caietul fetei ajunge în mâinile cui nu trebuie. La cine a ajuns caietul lui Harriet și cum vor reacționa acele persoane vă las pe voi să aflați.
           "Harriet spionează" este o carte clasică a literaturii dedicată copiilor, care mi-a plăcut și mie. Au fost multe acțiuni, unele pline de adrenalină și neprevăzut, care m-au surpins plăcut. Au fost multe personaje cu trăsături expresive și bine ilustrate. Recomand această carte cu încredere, în speranța că o să vă placă.

Recenzie "Ursoaica din vis" de Mimi Thebo

                                          Recenzie "Ursoaica din vis" de Mimi Thebo


            Titlu - "Ursoaica din vis"
            Autor - Mimi Thebo
            Editura - Booklet fiction
            Număr de pagini - 267

            Aceasta este prima recenzie negativă făcută de mine unei cărți. Nu pot spune că această carte este groaznică, dar nu este nici prea grozavă. Am primit această carte la școală când eram în clasa a III - a. Dacă o citeam atunci, nu cred că aș fi înțeles despre ce era vorba.
            Personajul principal al cărții este Darcy, o adolescentă care trăiește la munte. Ea suferă de o boală la plămâni și nu are voie să se ude. De asemenea, adrenalina nu îi face bine. În schimb, Darcy obișnuia să escaladeze munții din apropriere. Pe munte, găsește o ursoaică pe care ajunge să o îngrijească, regăsindu-se în comportamentul ei. 
            De aici, nu se întâmplă prea multe. Autoarea cărții ne prezintă zilele lui Darcy și activitățile ei care ajung să se repete. Pe parcursul acestei cărți a apărut doar un personaj nou, ceea ce m-a dezamăgit. 
            La început, cartea părea interesantă și palpitantă, dar nu prea a fost așa. Oricum, părerea mea nu este și părerea voastră! Dacă doriți, puteți încerca această carte, dar există și alte cărți mai bune.

Recenzie "Legenda lui Kevin" de Philip Reeve și Sarah McIntyre

                                                       Recenzie "Legenda lui Kevin"



         Titlu - "Legenda lui Kevin"
         Autori - Philip Reeve și Sarah McIntyre
         Editura - Booklet fiction
         Număr de pagini - 235

         În această carte sunt descrise aventurile a doi prieteni, Kevin și Max. Kevin este un ponei gurmand venit din VESTULCELMAIÎNDEPĂRTAT, care a aterizat într-o noapte pe balconul lui Max. Max este un băiat din Bumbleford ce trăiește alături de familia sa într-un mic apartament. Tatăl lui Max este cel mai bun constructor din oraș, mama sa este coafeză, iar sora sa este o ciudățenie după spusele băiatului. Max își dorea un animal de companie mai diferit decât celelalte, dar nimeni nu îl lua în seamă.
         Într-o noapte, Kevin este luat de un vânt puternic care îl poartă peste tot. La un moment dat, din cauza greutății lui mari, Kevin aterizează pe un balcon. Era balconul lui Max. În momentul căzăturii, din cauza zgomotului mare, Max se trezește să investigheze zona. Încă de la momentul întâlnirii, cei doi se împrietenesc și în scurt timp devin prieteni devotați.
         În Bumbleford se iscă o fortună de neoprit și Max și Kevin devin eroii situației.
         Mai departe vă las pe voi să aflați ce se va întâmpla și cu cine au avut de a face cei doi prieteni. Această carte mi-a oferit o experiență plăcută, dar mi-ar fi plăcut să fie acțiunile descrise mai pe larg, nu scurt, cum au fost majoritatea în această carte. În rest, cartea m-a amuzat prin felul de descriere al personajelor, care au fost numeroase. Sper să vă placă această carte și să vă distreze.

Recenzie "Pippi Șosețica" de Astrid Lindgren

                                             Recenzie - "Pippi Șosețica" de Astrid Lindgren

       Titlu - "Pippi Șosețica"
       Autor - Astrid Lindgren
       Editura - "Arthur" din seria "Cărțile de aur ale copilăriei"
   
        Această carte o prezintă pe Pippi, o aventurieră de nouă ani cu un suflet de aur. Pippi Șosețica trăiește singură în Vila Villekulla și nu se plictisește niciodată. Cu un cal pe verandă și o maimuțică mofturoasă - Musiu Nilsson într-un pat de păpuși, Pippi duce o viața fără griji. Pippi are părul portocaliu, prins în două cozi ca două antene, în picioare are șosete diferite asortate cu pantofi de trei ori mai mari decât picioarele sale. Tatăl lui Pippi murise aruncat de pe vas acum mulți ani, dar fetița credea că el este rege într-o țară cu oameni de culoare. În schimb, Pippi nu-și putea aminti de mama sa, care era decedată.
       În ciuda tuturor acestor lucruri, Pippi trăia fericită, dar i-ar fi plăcut să aibă un partener de joacă. Într-o zi, îi întălnește pe Annika și Tommy, copiii din vecini, apoi nicio zi nu mai seamănă cu alta. De când se împrietenesc, cei trei amici au parte de aventuri în natură, la circ, pe acoperiș, în pod, în vizită,la școală, alături de fel de fel de "invitați".
       Un aspect care îmbunătățește acțiunile cărții este puterea ascunsă pe care o deține Pippi. Ea putea ridica și învârti ca pe un preș în aer pe oricine. Ea le vine de hac astfel hoților, celui mai puternic bărbat din lume și polițiștilor.
       În ciuda comportamentului său puțin cam tupeist, Pippi se dovedește a fi o eroină.
       În această carte mi-au plăcut numeroasele acțiuni, felul prin care acestea au fost descrise, deși aș fi dorit mai multe personaje.
      Sper să încercați această carte și să trăiți acțiunile din plin.

Cărțile mele preferate - recomandări de lectură

                                                         Cărțile mele preferate

      În această postare o să vă împărtășesc cele mai bune cărți pe care le-am citit, în speranța că o să vă placă și vouă.
      Iată cele mai reușite cărți care mi-au oferit un timp minunat citindu-le:
      -Legenda lui Kevin de Philip Reeve și Sarah McIntyre - este o carte amuzantă ce ne prezintă aventura unui biat pe nume Max împreună cu un ponei dolofan, Kevin. Eu am citit ediția bilingvă(am făcut și o recenzie acestei cărți).
      -Cuore de Edmondo de Amicis - este o carte pe care am citit-o pe când eram mai mică, însă mi-a rămas în memorie. Este o carte emoționantă ce te face să plângi.
      -Floss, cățelușul pierdut de Arabella McIntyre-Brown - este o carte care îți dă multe emoții: fericire, tristețe și suspans. La fel ca în cazul cărții Legenda lui Kevin, am o ediție bilingvă.
      -Noroc cu domnul Terupt de Rob Buyea - este o carte de tip jurnal a unor copii ce au un nou profesor, domnul Terupt. Ei trec împreună prin multe aventuri, și bune, și rele. Această carte este încă o ediție bilingvă.
      -Harriet spionează de Louis Fitzhugh - această carte este plină de suspans, care dezvoltă imaginația.
      -Micul prinț de Antoine de Saint-Exupery - această carte este clasică, am citit-o acum mult timp, dar, merită recitită.
      -George și miraculosul său medicament de Roald Dahl - cartea acasta a fost una amuzantă, pe care o recomand iubitorilor de comedii.
      -Tabăra de Louis Sachar - acestei cărți i-am făcut și o recenzie, o consider cea mai reușită din această listă.
      Sper ca aceste cărți să vă placă si vouă, dar dacă se va întâmpla opusul, poate avem stiluri diferite.

Recenzie "Tabăra" de Louis Sachar

Tabăra de Louis Sachar este o carte distinsă cu premiul NATIONAL BOOK AWARD FOR YOUNG PEOPLE" S LITERATURE și NEWBERY MEDAL pentru contribuții deosebite aduse literaturii pentru copii.
În această carte, personajul principal este Stanley Yelnats care ajunge în urma unei neînțelegeri într-o tabără de corecție - Lacul Verde. Băieții obraznici care ajung acolo trebuie să sape zi de zi câte o groapă pentru a-și modela caracterul, așa le spunea Directorul. Pe măsură ce terenul este împânzit de gropi, Stanley află tot felul de lucruri despre el însuși, despre adevărata menire a taberei și despre motivul pentru care a ajuns acolo.
Cartea lui Louis Sachar este o poveste fascinantă despre frustrare și voință, o aventură la capătul căreia descoperim, odată cu Stanley, sensul prieteniei.
Această carte este împărțită în trei părți înglobate într-o carte minunată. Prima parte face referire la zilele din tabără, a doua  și a treia parte cuprind o aventură periculoasă care pe mine m-a surprins.
Recomand această carte iubitorilor de cărți cu subiect AVENTURĂ pentru o vârstă de cel puțin 12 ani.