"Cronicile din Narnia - Nepotul magicianului" - capitolele 9 - 12 - povestire și părere

             "Cronicile din Narnia - Nepotul magicianului" - capitolele 9 - 12 - povestire și părere

  Carte: Cronicile din Narnia

  Autor: C. S. Lewis

  Editura: Arthur

  POVESTIRE:

   Lumea Nimicului începe să prindă viață sub cântecul leului și se transformă într-un tărâm plin de vegetație și viețuitoare. Jadis se pierdu printre copaci, iar ceilalți asistară la întemeierea Narniei. Leul, pe nume Aslan, atinse câteva dintre animale pe nas și acestea îl urmară (printre animale se afla și Căpșunel, calul vizitiului). Se strânseră într-un cerc, iar atunci animalele prinseră glas și "răsăriră" și alți oameni. Între timp, unchiul Andrew își cam ieși din minți și nu putea gândi limpede. 

    Apoi, Digory se hotărî să se ducă la Aslan să îi ceară un leac pentru mama sa care se afla la pat. Merse acolo călare pe Căpșunel (care putea vorbi), iar Polly și vizitiul îl urmau din spate. Când ajunseră la leu, acesta îl făcu rege pe vizitiu și pe soția sa, pe care o aduse din Londra, îi vorbi dulce lui Polly, dar pe Digory îl învinui pentru aducerea lui Jadis în Narnia. Băiatului îi păru rău pentru ce a făcut la momentul învierii lui Jadis și fu trimis într-o misiune în căutarea unor semințe de pom care va apăra Narnia de Jadis. Plecă alături de Polly și de Penat (adică Căpșunel, care fu numit "Penat" de Aslan, după ce acesta îl transformă într-un cal cu aripi). Cei trei călătoriră mult, dar nu văzură nimic din ce le descrisese leul, așa că poposiră în inima munților și adormiră acolo.

   PĂRERE: Îmi place extrem de mult această carte și citesc fiecare pagină cu o curiozitate enormă.

"Cronicile din Narnia - Nepotul magicianului" - capitolele 5 - 8 - povestire și părere

              "Cronicile din Narnia - Nepotul magicianului" - capitolele 5 - 8 - povestire și părere

  Carte: Cronicile din Narnia

  Autor: C. S. Lewis

  Editura: Arthur

  POVESTIRE: 

  După ce ajung într-un ținut străvechi numit Charn și aduc la viață o figură de ceară, Polly și Digory vorbesc cu ea. Era o femeie uriașă, foarte frumoasă, pe nume Jadis și fusese regina acelui tărâm. Tot ce este în jurul celor trei începe să se prăbușească, așa că aceștia încearcă să se salveze. După ce sunt în siguranță, regina le povestește cum acel tărâm și-a găsit sfârșitul. Copiii își dau seama că femeia are un suflet rău și puteri magice imense. Încercând să scape de aceasta, Polly și Digory folosesc inelele verzi (care duc în Pădurea dintre Lumi), dar o transportă și pe regină cu ei. În pădure, regina este slăbită și copiii au șansa să se întoarcă în Londra prin balta prin care au ajuns în pădure inițial, doar că și de data aceasta imensa regină se transportă cu ei.

  Când ajung în Londra, femeia prezintă un caracter egoist și autoritar și susține că va ajunge regină peste lumea obișnuită. Unchiul lui Digory este surprins de această apariție și primește ordine de la femeie, aceasta având în plan să își înceapă mișcarea curând.

  Peste câtva timp, unchiul Andrew pleacă după nevoile lui Jadis. Aceasta se enervează și pleacă în oraș în căutarea bărbatului. La câteva momente, se iscă un tărăboi când regina călărește un cal neastâmpărat și face stricăciuni pe unde apucă. La aceste scene asistă Polly, Digory, unchiul Andrew, poliția, proprietarul calului și alți orășeni. Cei doi copii vor să o ducă pe regină înapoi de unde a venit cu ajutorul inelelor, dar din nefericire, ajung în Pădurea dintre Lumi, apoi într-un tărâm în care domnea întunericul, împreună cu calul, unchiul Andrew, proprietarul calului și regină. Acolo era Lumea Nimicului. Dintr-odată se aude o voce gravă acompaniată de alte voci mai subțiri, cerul (care nu era observabil) se umple de stele și ținutul se luminează. Vocea aceea era un leu. 

                                                                                                            - 46 de pagini

  PĂRERE: Am depășit mijlocul cărții repede și timpul parcă a zburat când citeam. De asemenea, simțeam că iau parte la acțiunile din carte și am trăit cu sufletul la gură, ceea ce indică frumusețea conținutului cărții. 

 

"Cronicile din Narnia - Nepotul magicianului" - capitolele 1 - 4 - povestire și părere

                 "Cronicile din Narnia - Nepotul magicianului" - capitolele 1 - 4 - povestire și părere

  Carte: Cronicile din Narnia

  Autor: C. S. Lewis

  Editura: Arthur

  POVESTIRE: 

  În Londra, o fată pe nume Polly și un băiat numit Digory se întâlnesc, întrucât sunt vecini, se cunosc, și ajung să petreacă mult timp împreună explorând împrejurimile, fiind curioși din fire. Într-o zi, cei doi copii se hotărăsc să investigheze o casă părăsită, dar voiau să ajungă acolo printr-un tunel. Și-au făcut câteva calcule pentru a estima cât trebuie să meargă și au pornit. Nu după mult timp, Polly și Digory văd o ușă, o deschid și intră. Era o cameră mobilată, plină cu cărți și alte obiecte. De asemenea, acolo se găsea un scaun înalt care se întoarce și Polly și Digory nu mai sunt singuri. Era unchiul lui Digory, Andrew, un bărbat viclean și rece. Cei doi copii nimeriseră în casa lui Digory din greșeală, fix în camera interzisă a unchiului său. Bărbatul închide ușa, vrea să îi țină închiși pe cei doi copii, dar apoi dă senzația că îi  lasă să plece. Pe masa din cameră se află patru inele - două galbele și două verzi. Unchiul Andrew îi oferă fetei un inel galben, Polly îl pune pe deget și se face nevăzută. Apoi, bărbatul îi explică lui Digory ce s-a întâmplat, îi spune că inelele sunt magice și te duc în lumi necunoscute. De asemenea, unchiul afirmă că el este un magician. Fără să stea pe gânduri, Digory se duce după Polly cu celelalte inele (pe masă rămăseseră un inel galben și două verzi). Inelele galbene te duc în Pădurea dintre Lumi și cele verzi te duc în alte locuri (plecând din Pădurea dintre Lumi). Digory atinge celălalt inel galben și se trezește confuz în Pădurea dintre Lumi. Acel loc era o pădure cu multe bălți de apă, mulți copaci, foarte multă liniște și era un fel de loc de tranziție între lumi - fiecare baltă te ducea în locuri neștiute. 

  Polly și Digory se întâlnesc și descoperă rolul inelelor și decid să exploreze noi tărâmuri, deși nu erau atât de încântați. Ating inelele și sar într-o baltă. Cei doi ajung într-un ținut plin de ruine, prăfuit, care părea părăsit. Singurul lucru interesant de acolo era o încăpere unde se aflau multe figuri de ceară ce reprezentau oameni. În altă parte a camerei, era un pilon cu un clopoțel și o inscripție care te influența să dai din acel clopot. Copiii se certară, dar până la urmă Digory mișcă clopoțelul și o figură de ceară imensă învie. 

                                                                                                                           - 50 de pagini;

  PĂRERE: Îmi place fiecare element al acestei cărți - personajele, descrierile, dialogurile (care sunt deosebite și nuanțate) și mai ales locurile unde se petrec acțiunile. Aștept cu nerăbdare să văd ce se va întâmpla mai departe! 

 

  

Sfârșitul cărții " Minciuni și spioni" de Rebecca Stead - povestire și părere

                       Sfârșitul cărții " Minciuni și spioni" de Rebecca Stead - povestire și părere

  Carte: Minciuni și spioni

  Autor: Rebecca Stead

  Editura:  Arthur

  POVESTIRE:   

  După ce a avut parte de o discuție ciudată cu Safer, Georges merge acasă și acolo are un moment în care se simte singur și trist. Își amintește momentul în care mama sa a leșinat și cum a fost internată în spital de atunci. Băiatul se hotărăște să o viziteze pe mama lui în ziua următoare si să facă o listă cu lucrurile de care se teme Safer, întrucât vrea să îl ajute să își depășească fricile. 

  Peste o zi, Georges se duce la spital și o vede pe mama sa. Starea ei se îmbunătățise, dar băiatului îi este greu să o vadă așa. Tot în această zi, începe planul lui Georges de a-l ajuta pe Safer să își înfrunte fricile. Băieții merg împreună la plimbare, la pizzerie și la magazin. Sora lui Safer, Candy, ajunge chiar să înceapă școala (chiar dacă se apropia sfârșitul anului școlar, fata este foarte entuziasmată și nu poate aștepta până la toamnă).

  Este ultima zi de școală, ultima oră - sport. Echipa lui Georges câștigă meciul împotriva echipei adverse formate din elevii care i-au făcut zile amare lui Georges în trecut. 

  PĂRERE:  Dacă ar trebui să găsesc un cuvânt - cheie al acestei cărți, nu aș spune "minciuni" sau "spioni", ci aș zice "prietenie". Chiar dacă o mare parte din carte este despre o alergătură oarbă pe urmele Domnului X, abia ultimele pagini au atins esența cărții - prietenia dintre Georges și Safer. Chiar dacă aș fi preferat un final altfel, nu pot spune că aceasta a fost o carte care nu mi-a plăcut. 

"Minciuni și spioni" de Rebecca Stead - capitolele 26 - 28 - povestire și părere

                     "Minciuni și spioni" de Rebecca Stead - capitolele 26 - 28 - povestire și părere

  Carte: Minciuni și spioni

  Autor: Rebecca Stead

  Editura:  Arthur

  POVESTIRE: 

  După ce s-a hotărât că batjocura de la școală pe care o primește trebuie să se oprească, Georges, împreună cu câțiva alți colegi hotărăsc ca la următorul test de gust de la ora de științe să ia atitudine. Când începe ora, profesorul anunță că elevii vor gusta o aromă numită PROP, care are un gust foarte neplăcut și nu mulți vor putea să îi facă față. Copiii decid să facă tot ce le stă în putință să reziste gustului și își desenează un cerc albastru în palmă, în semn de echipă. Testul începe. Gustul este aproape insuportabil, dar Georges și echipa sa rămân neclintiți în bănci cu zâmbetul pe buze, în timp ce ceilalți dau buzna să își clătească gura. După acest eveniment, Georges nu a mai fost batjocorit, fiind privit mai puternic.

  După cum știm, "vânătoarea" Domnului X fusese doar o minciună inventată de Safer și acest lucru l-a supărat pe Georges. În această zi, Georges îl vede pe Safer în holul blocului și acesta din urmă încearcă să inițieze o conversație. Georges este destul de pasiv, chiar dacă Safer își cere oarecum scuze pentru ce a făcut. Apoi, Safer îi mărturisește lui Georges că defapt el este un băiat cu foarte multe temeri, căruia i-a fost mereu greu să facă multe lucruri normale - mersul la școală, luatul liftului, ieșitul din casă. Georges rămâne șocat și merge la el acasă să se liniștească. 

  PĂRERE:  Mă așteptam ca acțiunea cărții să devină mai palpitantă, întrucât cartea se apropie de final, dar nu prea a fost așa. Sper ca finalul să nu mă dezamăgească.

"Minciuni și spioni" de Rebecca Stead - capitolele 18 - 25 - povestire și părere

                   "Minciuni și spioni" de Rebecca Stead - capitolele 18 - 25 - povestire și părere

  Carte: Minciuni și spioni

  Autor: Rebecca Stead

  Editura:  Arthur

  POVESTIRE:

  Batjocura colegilor de clasă asupra lui Georges continuă. Acum, Georges îi consideră prieteni doar pe Bob English, colegul lui de bancă în ora de științe, și pe Safer. Într-o sâmbătă, Safer și Georges pun la cale a doua intrare prin efracție în casa Domnului X. Pentru început, a intrat doar Safer, mai apoi intrând și Georges, crezând că prietenul lui este în pericol, dar se înșelase. Cei doi au ieșit repede din apartament, Georges supărându-se pe Safer pentru comportamentul său imatur. 

  Supărarea băiatului nu a durat prea mult, căci la scurt timp, băieții au plănuit a treia intrare în casa Domnului X. Georges stătea de șase de la el din apartament, uitându-se pe ecranul interfonului a cărui cameră bate pe holul cu pricina. La un moment dat, băiatul zărește un bărbat îmbrăcat în negru, cu o valiză. Un bărbat așa cum îl descrisese Safer pe Domnul X. Disperat, Georges a făcut orice să tragă de timp, vorbind cu acel domn. Nu a putut să mai lungească vorba și bărbatul a intrat în apartament. Acela era Domnul X. Crezând că Safer se află acolo, Georges este neliniștit, dar se calmează și merge la apartamentul familiei lui Safer. În sufragerie, îl vede pe prietenul său. A scăpat din apartamentul Domnului X? Nu ar fi avut cum. De fapt, totul fusese o înscenare de la început - și intrările anterioare și tot. Georges realizează că a căzut în jocul lui Safer și pleacă mai supărat ca niciodată. I se confesează tatălui lui, care crede că legătura dintre cei doi băieți nu se termină aici.

  PĂRERE: Mi s-a părut uimitor cum acțiunea a luat o turnură radicală la care nu mă așteptam deloc. Nu este pentru prima dată când această carte mă surprinde, dar nu a mai făcut-o niciodată la această intensitate. Sunt foarte curioasă ce se va mai întâmpla.

  

"Minciuni și spioni" de Rebecca Stead - capitolele 11 - 17 - povestire și părere

                   "Minciuni și spioni" de Rebecca Stead - capitolele 11 - 17 - povestire și părere

  Carte: Minciuni și spioni

  Autor: Rebecca Stead

  Editura:  Arthur

  POVESTIRE

  Georges o întâlnește pe mama lui Safer și pe fratele acestuia în ziua în care cinează împreună. În aceeași seară, cei doi băieți evoluează în crearea planului în legătură cu Domnul X. Safer îl învață pe Georges o tehnică de a afla dacă Domnul X este acasă sau nu, pentru a intra prin efracție în casa lui și a afla mai multe amănunte despre misteriosul om. 

  Următoarea zi, Georges vine iar în vizită acasă la Safer, unde se familiarizează cu mama băiatului, simțindu-se ca acasă. Când Safer li se alătură, îl strânge repede pe Georges de braț și îl conduce spre interfonul cu cameră, la care s-au mai holbat în trecut. Acolo, Georges îl întreabă pe Safer ce meserie are Domnul X. Băiatul nu îi dă un răspuns concludent, ci doar teorii. Una dintre ele este chiar macabră. Safer bănuiește că Domnul X rănește grav unii oameni și îi transportă în valizele sale.

  Mai târziu, Georges îl însoțește pe Safer la plimbatul câinilor vecinilor. Se opresc din drum la locul unde se aflau mașinile de spălat și uscătoarele de haine ale Domnului X, curioși să afle ce pot să găsească acolo pentru a înainta în investigația lor. Peste câteva momente, dau de o cheiță aurie care le pune multe semne de întrebare, care după părerea lui Safer, pot fi clarificate într-un singur mod - să intre în casa Domnului X. Această idee i se pare nebunească lui Georges, dar cedează. Prima încercare este un eșec. Ușa era închisă. Dar, după câteva analize asupra clenței, Safer își dă seama că ușa nu a fost închisă cu cheia, ci s-a închis automat când a fost trântită.

  Următoarea zi, cei doi băieți se întâlnesc și Safer se prezintă cu un card de credit, pentru a deschide ușa apartamentului Domnului X. Georges are din nou dubii, dar se hotărăște să se alăture planului lui Safer, supraveghind holul. Peste 7 minute tensionate, Safer se întoarce din gura leului. Cu noroc, acesta nu era acasă. Apoi, Safer îi comunică lui Georges ce a văzut: un fierăstrău ascuțit, o cadă foarte curată, alături de înălbitori și alte substanțe - foarte suspicios din punctul de vedere al lui Safer.

  PĂRERE: Îmi place că au început să aibă loc acțiuni mai intrigante, care mă fac să citesc pagini la rând. Mă cam plictisisem de paginile unde Georges merge la școală sau la restaurant, unde nu se întâmpla nimic special, așa că aceste acțiuni au salvat linia narațiunii.